Personal, Stuff

Educație financiară?! Ce e aia?

January 23, 2011

Se dă una bucată prieten. Om de vânzări. Bun al dracu de bun, dar cam foarte boem. Care, din diverse motive, a frecat-o în ultimii 2 ani. Financiar, ne interesează pe noi, dar și din alte puncte de vedere. În decembrie s-a angajat la o firmă italiană. Director mare, salariu sănătos, apartament de la firma (înainte locuia cu nevastă si copil cu “mama soacră” într-un amărât de apartament din Militari), etc.
După ce a făcut foamea (mai mult sau mai puțin, dar bine nu i-a fost) atâta vreme, ghici care a fost primul lucru pe care l-a cumpărat când a intrat pe salariu (ma rog, al doilea, primul a fost o multifuncțională)? …. Un TV de 7000 lei. 7000!!! Pe care nici măcar nu îl folosește, fiindcă “se încinge foarte tare și încălzește prea tare în cameră” (?!). Că e LED, 3D, diagonală mare, mai puțin important.
Cum poți tu, om la 36 de ani, cu copil de un an, care până acum nici sa te fuți cum trebuie nu puteai, că te auzea soacra-ta, să iți pui dop la creier? Mai vii și cu scuze ca trebuiau cheltuieli pe firmă (nu este angajat direct, ci are o firmuliță care le asigura managementul italienilor), că este mai ieftin decât la Emag, Altex, etc cu 1000lei. Ești muritor de foame (da, chiar dacă abia te-ai angajat, încă ești muritor; iți mai trebuie ceva timp si cap să poți să spui că ești aranjat, macar temporar)!. WTF?! Chiar nu ajungea unu la un sfert de preț? Este chiar așa greu de tinut minte că nu ai casă, nu ai masă, ai încă rate la mașină, plus rate la banca, plus un copil de crescut ( care ar fi bine să fie crescut la casa lui, nu prin chirii, la soacre, sau în apartamentul de la multinațională). Nu tu pensie, nu tu bani puși deoparte,  nimic. Mai ales când nu există nici măcar garanția că locul de muncă o să țină mai mult de 2-3 ani. Dacă totul pică (n-ar fi prima oară, îl cunosc de mulți ani)?? Stai iar la mila lui X și Y și trăiești de pe o zi pe alta?

Recunosc că nici eu nu sunt cel mai econom. Dar încerc să cheltuiesc cu măsură. Ma uit ce bani am în portofel, ce planuri am în viitorul apropiat (cel puțin), și abia apoi știu ce pot cheltui. Ok, la 20-25 de ani aruncam cu banii tot cam în același mod. Dar se presupune ca la vârsta asta suntem oameni maturi si am terminat cu distracțiile copilărești. Mai ales când ai o nevasta și un copil și căcălău datorii…

Ne mai mirăm că trei sferturi din români se vaită de bani și îi înjura pe Băsescu/Boc (mă rog, sunt motive să îi înjure, dar ăsta nu este unu dintre ele). Cel putin jumătate din ei sunt doar prosti. Doar restul chiar sunt în situații dificile (nu îi număr aci pe deștepții care au făcut lucruri precum cel pe care îl pomeneam  mai sus acum 1-2 ani, deși ei aveau salariu de max. 1000-1500 lei, iar acum nu au cu ce să traiască după plătesc rata la banca) . Când n-ai pic de educație financiară, când tu nici măcar nu știi ce cheltuieli lunare ai (și nu vorbesc de “aprox xx lei, ci cât mai exact) și implicit cu cât rămâi la sfârșit de lună,  ce pretenție mai am la renunțat la plăceri făcute de dragul epatatului sau comodității? Cum poți sa le ceri să se gândească la viitor la modul cel mai serios? Aia e pentru fraieri. Io trăiesc să mă distrez! (gândire tipică de manelist…)

Unii își merită soarta cu vârf și îndesat!

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply anoni(s)mus January 25, 2011 at 12:30 AM

    mdea. mai stiu si eu vre-o 2 – 3 asa. unii chiar ajunsi la pensie (muritori de foame nu-i vorba) dar la “boemie” nu e usor de renuntat. mai ceva ca la tutun.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

    %d bloggers like this: