Ziceam că sunt indecis. Încă sunt. Dar macar pentru o perioada pot să îmi vărs frustrările aci. Așadar:
Client străinez. Proiect gratis(din motive de… fidelizare ;) ). Client habarnist, care vine decat cu o idee: vreau un site care sa facă… 2-3 cuvinte. Nu tu brief, wireframe, nimic! Lucruri pe care a trebuit sa le fac tot io. Gratis. Noroc cu talentul nou descoperit al Ralucăi, altfel nu aveam nici design (deh, io și designerii nu prea discutam aceeasi limba – cine știe cunoaște ;) ). Lucrez la proiect, cu întreruperi, unele chiar serioase :D) de vreo 6-7 saptamani cel puțin. Pus ideea pe hârtie, discutat, făcut planuri & stuff, plus coding la greu. Estimez ca treaba este făcuta in proporție de vreo 60%. În sensul în care mai toata treaba dificilă (mai mult sau mai puțin) este aproape gata, iar restul sunt jucărioare. Asta în cazul in care nu mai vine cu modificari (este vestit pentru modificarile aduse pe tot parcursul proiectelor noastre cu el – unele marunte, dar foarte multe destul de mari încât să mai bagi ca minerul cel puțin câteva zile sau chiar săptămâni in plus, față de estimarea inițiala). El, clientul, este ținut la curent cu statusul, are access la sandbox-ul de dezvoltare (ma rog, nu la tot serverul, doar la site-ul lui). Eh, în situația asta, io primesc mailuri o dată la cateva zile cu “How about ProjectX ?Is it ready yet? When is it going to be finished?“. AAAARGH! Ok înțeleg că ai planurile tale, doar esti om de afaceri. Dar tu înțelegi ca mi-ai dat un rahat să iți fac din el Ferarri, PE DEGEABA! Si chiar și așa, tu tot schimbi culoarea rahatului ăla (scuzați-mi exprimarea prea “plastică”). Nu ești conștient că pe lângă întârzierile datorate celor n lucruri de mai sus, stresul tău nu face altceva decat să mă scârbească, cel puțin pentru ziua respectivă, să mai lucrez, gratuit, la magarioara ta? WAKE UP!!
Ok. Mult mai bine. Parcă m-am mai calmat puțintel. Back to work now, slave!